Nici eu nu stiu de ce incep acum si ce.Din singuratate,pentru ca pare posbil,pentru ca pare comod,pentru ca mi am dorit din prima clipa sa te sarut,pentru ca am intuit ca se va intampla ceva...nu stiu exact.
Surad...amar ''pentru ca pare posibil''.Dar ce?
Suntem prinsi intr o lume in care singuratatea pare cel mai posibil sentiment pe care l am putea trai.Cum bine spuneai aseara''tine capul, la cutie''.
Am iesit intr o seara sa bem o cafea.Am continuat cu cateva pahare de vin rosu si am sfarsit dorindu ne,dar refuzand.Tu surprins ,eu socata.
Ce a ramas acum?Nu am sa stiu prea curand.Sarutul si imbratisarea ta exprima dorinta.Iti lipsisem.Eu sau trupul meu sau poatea amandoua,inca nu stiu.
Am sa ma invat cu tine asa cum esti sau am sa ma obisnuiesc cu absenta ta?!
Pot suporta orice daca tie iti va fi bine!
